Știi tu
ce de lume e dincolo
de pleoapele mele
pe care le închizi cu mâna?
ce de parcuri /ce de femei
cu umbreluțe și crinoline?
mănuși albe și violete
din piele de căprioară/
gambete și revolvere/
săbii cu mâner de argint
și chiar moartea mea
programată
la prima oră a unei dimineți
cețoase de toamnă?
știi tu că toate astea
s-au întâmplat
doar pentru a salva
condurul tău cu diamante/
viața ta vintage/
fotografiile noastre de familie
retușate
până la
nuanța pământului
din care ne tragem?
M-am saturat
M-am săturat de peisaje dulci de biserici balcoane icoane în care suferinţa e pictată frumos în sanguină/ sunt sătul de…
Marina
Copil eram al unei mări moarte demult – secată în pustia unde m-am rugat și-al cărei cântec încă îl ascult…
Inaltarea
Ai mei încercau insistent să se înalțe deasupra condiției lor de pământeni- (cunoșteau ei un precedent celebru). Din patruzeci în…
