Despre ultimii îngeri veniţi
nicio istorie nu pomeneşte nimic/
ei au sosit nu zburând
ci în cădere liberă cu aripile arse
cu bietele lor aripi strânse la piept
apăreau chiar în clipa
când nimeni nu-i mai dorea
ca nişte stele rănite
deasupra orizontului roşu/
semn rău au spus oamenii –
şi –au ascuns vitele prin case
plecând cale de mai multe zile
pe urma aştrilor enigmatici
călătorind totdeauna în grupuri de câte trei
dar ei îngerii ultimi
mai zac şi azi prin aşezăminte de sănătate
prin spitale cu nume de flori –
sedaţi legaţi bine de paturile de alabastru/
deasupra cu icoana vreunui salvator providenţial/
înscrişi conştiincios în registre obscure
fără părinţi fără nume fără sex
doar cu amprenta morţii prelevată la naştere
eu am fost martor/ am văzut totul
şi am orbit –
ajută-mă să trec strada, te rog