Ultraviolet

Tristă cam prea tristă –
spunea bătrâna franţuzită
întorcându-mi biografia
când pe dos când pe faţă –
fără rost viaţa ta/
banală şi în general
fără vedere la mare
*
Adormise apoi sau murise/
tot una – cu ţigaretul de chihlimbar
clipind stins
între degetele-i de fildeş vechi –
estimp se întunecase rapid
şi eu patinam pe gheaţa opacă a nopţii/
umbrele mii navigau pe trotuare/
picioare mii deplasându-se grăbit
pe banda infernului
pe sub balcoanele ca nişte corăbii-
teribile armade pluteau
către un viitor luminos
*
E doar un antract
o pauză de cafea
o cezură însângerată
viaţa asta a ta-
dar ţie – mi-a spus Estera/
evreica perfectă/ – frumos
frumos îti mai cântă inima –
cel puţin deocamdată

Leave a comment



Alte scrieri

Postul de noapte

Mă tot visez soldat somnolând în postul de noapte de lângă cimitirul Buna-Vestire trăgând uneori cu urechea pe sub ferestrele…

Un fragment din „Sindromul picioarelor nelinistite”

Eleonora e gata să facă prezentările; își dă seama că e inutil și se oprește. Mirosul ei de femeie încă…
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei