Cum mai dormea

Şi noi muream câte puţin şi ea dormea
ca şi cum cea mai tânără ninsoare ar fi nins
într-o curte interioară – ca un copil părăsit dormea
în calda ninsoare dintre ani/

o cum mai dormea cu orbitoarele-i picioare
de aur roşcat/ cu încălţările-i verzi ca firul ierbii tăiate/
ca şi cum şi-ar fi aflat în sfârşit libertatea
de a construi castele în Spania

şi noi muream alături câte puţin.

ostenite călcâiele ei presărate cu praful acela unic de Cordoba/
semn că uneori în vis se poate muri din dragoste/
o venă tăiată şi o fereastră aburită din copilărie
şi un salt în gol fără de plutire
şi o zi în orbire- pe când ea dormea şi clipea fericită
ca un fluture pe cale să se nască-
pe când noi muream alături
puţin câte puţin

Despartirea de rosu

O noapte perfectă
trebuie să înceapă
cu despărţirea de roşu-
culoarea nebunilor şi a sinucigaşilor

mă lepăd definitiv
de macii din lanuri
de unghiile tale incandescente
de sângele tău aheu
dedulcit la atâtea războaie istorice

în noaptea asta perfectă
îmi strecor pe deget inelul închipuirii –
de-acum voi privi lumea
prin ochii unui câine perfect-
ştiţi- viaţa aceea concavă
simplificată în alb- negru
nu există mai dulce traversare
a umilinţei decât strada unui câine bătrân
mereu căutând o casă la curte
tot urmărind o albină
o şopârlă
o bilă de sticlă

o / aneus phantasmatos –
soarele e deja o stea roşie
pogorând în asfinţit

Ora inchiderii

Gata/ navighez printre mese/ ridic scaunele/
sting luminile/ suflu în lămpi afumate-
prietenii mei de-acum o jumătate de veac
dorm adânc în alveolele de catifea
ale teatrelor bulevardiere

blânzii ridicolii mei manifestanţi
prin pieţele inimilor sfărâmate/
iubindu-se cu disperare şi
urându-se apoi precum poeţii
mai ales în epoca sentimentelor ploioase

dulce era dragostea de frate
căzut în războiul cu infirmierele sufletului
dar despre moartea florii de genţiană
azi nu mai pomeneşte nimeni nimic

ora închiderii-
mă ridic/ extrag din bibliotecă
ultima stea de mare
apărută în editura Celesta-
mâine mă voi trezi între două ape
plutind printre înecaţi

Poza cu Dumnezeu

Mă tot întreb
cine-i tipul ăsta cu eul atrofiat
artritic artistic artizanal-
cutare îl ignoră/ altcineva îl sugrumă
cu îmbrăţişările unor buze veştede
dar nebunia nu se termină aici-

iată-l întins pe asfaltul fierbinte
integrat perfect în peisajul cu picioare prelungi/
lângă urechea lui
câinii adorm îmbătaţi cu alcooluri dulci/
în alcovuri târfele nu-şi găsesc liniştea
iar în bivuacuri prietenii mei dispăruţi
mai dispar o dată pentru totdeauna-
mamă cine e umbra din pudriera ta de argint/
cine soldatul de plumb
din cutia mea cu tutun englezesc?

nani nani nani
pui al nimănui
şi peste măsură
de trist

Dacă se-ntampla sa scap din infern

Dacă se-ntâmplă să scap din infern
până la miezul nopţii –
(hai, până mâine în zori
când se împart ziarele calde vânzătorilor ambulanţi/
când fetiţa vecinilor îmi va bate la uşă
cu degetul mic al destinului pa-pa-pa-pammm!) /
dacă Francesca încă nu şi-a pus masca roz de infantă/
dacă ea încă respiră ca o plantă carnivoră
lângă umărul meu fanat de ploi şi vântoase/
dacă cineva îmi va face în sfârşit
poze cu Dumnezeu/

dacă scap viu din infernul cafelei de dimineaţă/
al astrului contrafăcut/
al sexului de complezenţă/
dacă ridul tristeţii nu e mai albastru
decât albastrul ceruleum şi
dacă cerşetorul din colţ
încă mă recunoaşte/ să trăiţi să trăiţi/
înseamnă că
n-am murit de tot

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.