O poveste

Ăi bătrâni aveau și ei o casă
undeva la marginea târgului/ mai încolo câmpia
care nu ducea nicăieri- cine s-ar fi încumetat
pe vremea aceea să călătorească
pe o așa mare fără sfârșit?
vedeai cum iarba se prăvălește-n adânc/
într-o prăpastie la care/ dacă priveai/
se uita și ea atent la tine/ sigur că
nimeni n-a aflat vreodată
ce s-a întâmplat cu oamenii
și cu pământul acela sinucigaș
după căderea în gol

și era în casa ălor bătrâni
zi și noapte o fâlfâire de aripi
de ziceai că pe undeva
e o pasăre insomniacă/ o și vedeai
cum scoate capul de sub aripă/
cum fixează cu ochiul ei roșu
prima stea răsărită deasupra

ei s-au cam dus/ casa lor a rămas/
urmașii au vopsit-o
în albastru etern:
să fie mai aproape
de cerul de-atunci-
pupa-i-aș tălpile

Cand profetiile se implinesc

Adrian Suciu mi-a trimis PROFETUL POPULAR, chiar când eu nu mai așteptam ” o veste clară din lumile inverse…” Am și citit-o, cu acea plăcere vinovată pe care o simți după ce iubești clandestin o femeie..

Sectiunea de aur

Văd limpede cum vine târziul acela fără de față
şi nu-mi pot nicicum închipui
că ar avea să zicem profilul ploilor din martie
ori că ar respira ca o rigolă deszăpezită/

nu-mi cere foc să-şi aprindă ţigara/
nu ciocneşte cu mine un pahar cu rachiu verde
nu doreşte nimic-

prozit vechi prietene al meu-
pentru tine sunt aici în fiecare seară
când îţi bei minţile cu aer de deasupra oceanelor/
îţi pierzi vremea cu târfe din turtă dulce
plecate la produs
undeva prin Europa Centrală/
răsfoieşti ziare de pe vremea strămoşilor/

îmbătrâneşti urât mă/ ca un câine fără stăpân/
cred că ar trebui să dormi/
să visezi că oricum exist
în chiar oasele tale de cobalt/
în prăfuitele tale sentimente-
sunt secţiunea de aur
de la care nu te poţi abate
nici în secunda cea rară
a miezului de noapte
tot refuzând să se lumineze de ziuă
hai prozit-
acum se crapă de ziuă

Un citat, doar atat…

„Da, Doamne. Să stau liniştit. Ca un azil de bătrâni. Cu toţii nemişcaţi. Aproape aliniaţi. Cu părul albindu-le numai pe-o parte, cum creşte muşchiul pe copaci. Dar arătând răsăritul. Aşa să mă prindă întotdeauna sfârşitul“. CRISTIAN POPESCU

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.