În timp ce mă străduiesc să adorm –
prin fereastra mea larg deschisă
din cauza caniculei acestui sfârşit de viaţă
se aud clar vocile angrosiştilor de cereale
care tocmai s-au întors de la vânătoare
şi frig acum căprioara lui Labiş
fără să plângă ca-n copilărie/
mănâncă doar – atât

îmi sunt vecini dracu să-i ia/
şi-au făcut casă supraetajată-
eu am umbră toată ziua
în curtea mea cu regina-nopţii
şi mâna-maicii-domnului/
îi iubesc în felul meu strepezit
mai ales că stâlpul familiei –
un fost securist –
m-a invitat mai alaltăieri în croazieră
pe unde eu călcasem doar cu piciorul –
(pe valurile mării Egee carevasăzică)
pe vremea când apele nu se despărţiseră
de uscat – l-am refuzat politicos/
părinţii mei morţi mă priveau cu reproş
dintr-un însângerat asfinţit
numai şi numai al lor.